Piata francizelor din Romania ar putea inregistra in acest an o crestere de 15%-20% fata de 2007, in conditiile in care sunt asteptate sa intre in aceasta zona pana la 150 de nume noi. Marile firme din strainatate concureaza „umar la umar“ cu cele autohtone de renume, insa dupa principii si costuri diferite. O afacere „la cheie“, care si-a dovedit succesul, in care singurele resurse necesare sunt banii si entuziasmul si, in unele cazuri, ceva cunostinte de specialitate, aceasta ar fi in linii generale definitia francizei. O piata estimata in 2007, la nivelul intregii tari, la 1,5 miliarde de euro, cu o crestere anuala maxima de 20%. Datele statistice arata ca, anul trecut pe piata romaneasca existau 450 de francize, iar pentru 2008 sunt asteptate alte 150 de nume noi. „Piata de franciza este una in ascensiune in tara noastra, dezvoltandu-se de la an la an intr-un ritm destul de rapid. Pentru 2008, se preconizeaza o crestere de 15%-20% la peste 1,6 miliarde euro“, a precizat Anton Costin, presedintele Asociatiei de Francize din Romania.
Cele mai cunoscute francize la nivel national sunt McDonald’s, KFC, Pizza Hut, Zara sau Ikea. In spatele acestor nume mari stau oameni de afaceri autohtoni care au vazut potentialul si l-au exploatat. Iar rezultatele nu s-au lasat asteptate. Nume precum Nicolae Badea, actionarul clubului Dinamo, omul de afaceri Octavian Radu, fotbalistul Gica Popescu ori creatoarea de moda Romanita Iovan sunt legate de francize „celebre“ aduse de peste hotare, cu mare priza la romani.
Firmele romanesti vs cele straine
Si companiile romanesti din diverse domenii de activitate demareaza procesul de francizare, convinse fiind de succesul unei extinderi pe aceasta cale. Romstal, Elvilla, Rodipet sau Auguri sunt doar o parte din companiile autohtone care merg pe mana francizei. Exista, insa, diferente majore intre francizorii romanesti si cei straini din mai multe puncte de vedere, doar modul de operare fiind acelasi.
„Firmele romanesti demareaza procesul de francizare relativ timpuriu, in medie trei ani de la pornirea afacerii, si opteaza pentru contracte simple de franciza“, se arata in studiul „Francizarea in Romania: caracteristicile principale si structura organizationala“, editat de Esteban Lafuente de la Centre for Entrepreneurship and Business Research (CEBR).
La polul opus, se afla firmele straine care asteapta ca propriile afaceri sa ajunga la maturitate si abia apoi sa le incredinteze francizatilor. „Lipsa de date referitoare la piata romaneasca determina companiile straine sa opereze sub contracte de master franciza. In ceea ce priveste varsta afacerii, francizele romanesti sunt relativ noi pe aceasta piata, in timp ce afacerile straine au o vasta experienta in domeniu“, se mai arata in studiul citat. Si la capitolul bani lucrurile stau cu totul altfel. Francizele straine solicita o investitie initiala mai mare si practica redevente de publicitate mai mari decat cele autohtone. In ceea ce priveste distributia capitalului de pornire, se poate vedea ca, pentru acele francize care includ o taxa de intrare in sistem, aceasta componenta reprezinta aproximativ 29% din investitia initiala pentru francizele romanesti, in timp ce pentru cele straine, aceasta se ridica la 39,62%, potrivit CEBR.
Sursa: Financiarul